Ventilatie

Ventilatia mecanica sau asistata reprezinta metoda prin care se asista sau se inlocuieste respiratia spontana. Aceasta ar putea implica utilizarea unui ventilator sau respiratia ar putea fi asistata de catre medic sau alta persoana specializata. Se diferentiaza doua mari diviziuni ale ventilatiei mecanice: ventilatia invaziva si ventilatia non-invaziva. Exista doua mari modalitati de ventilatie mecanica in cadrul celor doua diviziuni principale:ventilatie cu presiune pozitiva in care aerul (sau un amestec de gaze) este impins in trahee siventilatie cu presiune negativa in care aerul este tras in plamani. 

 

Ventilatia mecanica este adesea o interventie care salveaza vieti, insa atrage dupa sine o multitudine de potentiale complicatii precum penumotorax, leziuni la nivelul cailor aeriene,

leziuni alveolare si pneumonie asociata ventiltiei. 

In foarte multe spitale/ clinici, ventilatia prelungita este o resursa limitata (in acelea in care

sunt atatia pacienti care pot primi ingrijire in orice moment). Este utilizat pentru a sprijini insuficienta unica de organ (plamanii) si nu poate intoarce niciun proces ascuns (precum cancer terminal). Din acest motiv se pune problema luarii unor decizii cu privire la inceperea sau nu a ventilatiei mecanice. Exista o multitudine de factori legati de etica in legatura cu

oprirea ventilatiei mecanice. 

Ventilatia artificiala poate fi utilizata ca masura de termen scurt, de exemplu in timpul unei interventii chirurgicale sau in cazul unei afectiuni critice, adesea utilizata in unitatea de terapie intensiva.

     Ventilatorul poate fi utilizat acasa sau in spitale cu pacienti cu boli cronice, care necesita asistare a respiratiei pe termen lung.

     Tinand cont de anatomia faringelui, laringelui si esofagului, adesea sunt necesare masuri aditionale pentru a securiza calea aeriana in timpul ventilatiei cu presiune pozitiva pentru a permite trecerea aerului in trahee si pentru a evita trecerea aerului in esofag si stomac.

     In mod obisnuit, procedura consta in introducerea unui tub in trahee, care ofera o ruta clara pentru aer. Acesta poate fi un tub endotraheal, inserat prin orificiile anatomice (gura sau nas) sau prin intermediul unei traheostomii adica tubul este introdus printr-un orificiu artificial la nivelul gatului.

In alte circumstante, pot fi utilizate manevre simple aeriene, cale aeriana orofaringiana sau masca laringiana. Daca pacientul este capabil sa-si apere calea aeriana si nu se foloseste ventilatie non-invaziva sau ventilatie cu presiune negativa, atunci ar putea sa nu fie necesara calea aeriana auxiliara.


 

(Average rating 0 on rating)