migrena

 Migrena este o cefalee cronică primară cu evoluție episodică.Simptomele durează, în general, între 4 și 72 ore și pot fi severe. Durerea este adesea, dar nu întotdeauna, unilaterală, pulsatilă, accentuată la efort și acompaniată de simptome vegetative (de exemplu greață, sensibilitate la lumină, la zgomote sau mirosuri). Fenomene de tip spectru de fortificare precum și alte deficite neurologice focale pot apărea la unii pacienți, de obicei chiar înaintea debutului durerii. Diagnosticul este clinic.Tratamentul se face cu agonisti ai receptorilor serotoninei B1 și D1, antiemetice și analgezice. Regimul profilactic cuprinde modificări ale stilului de viață (de exemplu modificări ale obiceiurilor alimentare sau ale celor de somn) și administrarea de medicamente cum ar fi beta-blocante, amitriptilină, valproat, topiramat.

 

Epidemiologie și fiziopatologie

Migrena constituie cea mai frecventă cauză a cefaleelor recurente de intensitate moderată spre severă; prevalența pe viață este de 18 procente în cazul femeilor și de 6% în cazul bărbaților. Tulburarea debutează, de obicei, la pubertate sau la vârsta de adult tânăr, cu o evoluție ondulantă din punct de vedere al frecvenței și al severității în anii ce urmează, diminuând de regulă după vârsta de 50 de ani.

Migrena se presupune că este un sindrom dureros de etiologie neurovasculare ce implică deteriorarea procesării neuronale la nivel central și participarea sistemului trigeminovascular (precipitand eliberarea de neuropeptide). Mecanismul declanșator al atacurilor migrenoase nu este bine cunoscut. Cu toate acestea, s-au identificat numeroși potențial triggeri ai crizelor migrenoase și anume: consumul de vin roșu, saltul peste mese obișnuite, stimulare excesivă, modificări meteorologice, deprivarea de somn, stresul și factori hormonali. În cazul multor femei migrena debutează la menarha, apoi prezintă atacuri severe in timpul menstruației și se accentuează la menopauză. În cazul celor mai multe femei, migrena se remite în cursul sarcinii. contraceptivele orale și alte terapii hormonale pot declanșa sau agrava ocazional migrena și au fost asociate cu apariția AVC la femeile ce prezintă migrenă cu aura.

Semne și simptome

la unii pacienți, unele atacuri migrenoase sunt precedate sau acompaniate de o aură neurologică (prodromala) ce durează câteva minute până la o oră (migrenele cu aura). Cel mai frecvent, aura constă în simptome vizuale (de exemplu flash-uri binoculare, arcuri de luminițe strălucitoare, zig-zag-uri bizare). Mai puțin frecvente, comparativ cu aura vizuală, sunt fenomenele de paralizie și amorțeală ( ce debutează clasic la nivelul unei mâini și se extinde la nivelul brațului de aceeași parte și a feței), tulburări de vorbire și disfuncția tranzitorie de trunchi cerebral și talamus. Anumiți pacienți prezintă atacuri de migrenă cu aura cu simptomatologie cefalalgica redusă sau chiar absentă.

Durerea poate varia în intensitate de la moderată la severă iar atacurile pot dura de la ore la zile, dispărând de obicei după somn. Durerea poate fi uni sau bilaterala, cel mai frecvent cu distribuție fronto-temporală și e descrisă ca având un caracter acut, de compresie sau uneori pulsatil.

Migrena este mai mult decât o simplă durere de cap. În cazul migrenei, fenomenele vegetative de tipul gretei, fotofobiei, sonofobiei și osmofobiei sunt predominante. Pacienții acuză dificultăți de concentrare în cursul atacurilor migrenoase. Activitatea fizică de rutină agravează, de obicei, migrena iar acest efect il face pe pacient să prefere să se întindă intr-o cameră întunecoasă și liniștită în cursul atacurilor dureroase. Atacurile severebpot afecta funcționarea persoanelor respective, perturbând activitatea familială și profesională. 

Atacurile variază semnificativ ca frecventa și intensitate. Mulți pacienți prezintă multe tipuri de dureri de cap, inclusiv atacuri mai ușoare fără greață sau fotofobie, ce pot semăna cu cefaleea de tensiune.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe prezența simptomelor caracteristice în condițiile unui examen fizic normal. Cazurile tipice, lipsite de semne alarmante, nu necesită efectuarea investigațiilor imagistice ale SNC.

Erorile frecvente de diagnostic se datorează ignorării faptului ca uneori migrena poate sa nu aibă caracter pulsatil. Simptomele vegetative și vizuale asociate migrenelor pretează uneori la confuzii diagnostice și la etichetarea migrenei drept cefalee sinusală sau cefalee secundară afecțiunilor oculare. O eroare periculoasă se poate face atunci când se consideră orice durere de cap a unui pacient migrenos ca fiind un alt atac de migrenă. O durere de cap cu caracter fulgerător sau o modificare a caracteristicilor anterioare ale cefaleei pot indica o nouă afecțiune, potențial periculoasă.

Prognostic și tratament

Pentru unii pacienți migrena reprezintă o neplăcere rară și ușor de tolerat. Pentru alții insă este o boală devastatoare ce constă în frecvente episoade de incapacitate funcțională, pierderea eficacității în muncă și o deteriorare importantă a calității vieții. În consecință, tratamentul este etapizat și diferențiat în funcție de frecvența, durata și severitatea atacului lor. Explicația amănunțită a bolii migrenoase ajută pacienții să înțeleagă că, deși este vorba de o afecțiune incurabilă, ea poate fi controlată, încurajându-i să participe mai bine la tratament.

Pacienții sunt sfătuiți să țină un jurnal în care să-si noteze numărul și frecvența atacurilor migrenoase, posibilii factori declansatori, precum și răspunsul la tratament. Factorii declanșatori sunt identificați sunt apoi eliminați când acest lucru este posibil. Când stresul constituie un factor precipitant major sau când analgezicele a fost folosite în exces, se folosesc intervenții comportamentale (bio-feedback, managementul stresului, psihoterapie).

 Episoadele acute de migrenă:  atacurile ușoare și cele moderate se tratează cu AINS sau acetaminofen.  Analgezicele ce conțin opioide, cafeină sau butalbital  sunt utile în cazul atacurilor ușoare și rare dar prezintă riscul de folosire abuzivă, ducând uneori la cefalee de rebound și la sindromul cefaleei zilnice. În cazul pacienților la care episoadele ușoare evoluează frecvent spre stări de migrenă severă, incapacitate sau la care atacurile sunt severe de la debut,  se folosesc triptani.  Ei sunt disponibili sub formă de preparate orale, intranazale sau subcutanate. Preparatele subcutanate sunt mai eficiente dar au mai multe efecte adverse. Opioidele trebuie să fie folosite ca ultimă alegere ( medicament de salvare)  pentru cefaleele severe și doar în cazul în care alte măsuri au rămas fără rezultat.

 Profilaxie

 Terapia a zilnică profilactică este indicată încazurile unde  numeroasele episoade de migrenă interfera cu activitatea pacientului, in ciuda tratamentului prompt.  În cazul pacienților ce folosesc frecvent medicatia analgezica și în special cei cu cefalee de rebound, medicația preventivă trebuie combinată cu un program de oprire a folosirii abuzive a analgezicelor. Alegerea medicamentelor se va face în funcție de bolile asociate:  de exemplu o doză mică, administrată seara la culcare pacienților cu depresie și insomnie, un Beta-blocant pentru pacienții cu hipertensiune sau boli coronariene, sau topiramat care poate determina scădere în greutate la pacienții obezi.

 Injectarea periodică a unei mici doze de toxină botulinică la nivelul scalpului diminuează numărul și severitatea atacurilor migrenoase la anumiți pacienți care nu răspund la alte tratamente profilactice.

(Average rating 5 on 1 rating)