Cefaleea, zisă popular și durerea de cap, este o durere localizată în diferite zone ale capului și apare în general în diverse situații patologice.

Cefaleea este unul dintre principalele motive pentru care pacienții fiind la consultul medical. Cei mai mulți dintre pacienții cu cefalee episodică recurentă  au o cefalee primară (adică neasociata vreunui  substrat organic structural demonstrabil). Aceste tulburări cuprind migrena (cu sau fără aură), cefaleea tip custer (episodică sau cronică), cefaleea de tensiune (episodică sau cronică), hemicrania cronică paroxistică și hemicrania continuă. Pacienții cu o cefalee persistentă ce a debutat de curând pot avea o cefalee secundară datorată cu variatelor afecțiuni intracraniene, extracraniene sau sistemice.

Durerile de cap se clasifica astfel:

Primare: Migrena, Cefaleea de tensiune, Cefaleea „în ciorchine“ (cluster).

Secundare: produse prin traumatism cranian sau contuzie, consumul de substanţe nocive, răceala sau gripa, durerea facială atribuită afecţiunilor craniului, gâtului, ochilor, urechilor, nasului, sinusurilor, dinţilor, gurii sau altor structuri faciale sau craniene, atribuite patologiei vasculare şi non-vasculare  craniene sau cervicale.

Migrena: se manifestă prin atacuri repetitive de cefalee, localizate deobicei pe o parte a craniului, de intensitate moderată până la severă. Aceasta este însoţită de obicei de sensibilitate la lumină, greţuri şi vărsături cu debut matinal, accentuate de zgomot, efort, unele alimente severe, cu durata între 15 minute si 3 ore pe o parte a capului, adesea însoțite de  congestie nazală şi lacrimală, hiperemie conjunctivală, transpiraţii ale frunţii sau feţei.

Cefaleea cervicogenă: durere surdă, persistentă, situată la nivelul coloanei cervicale, cu amplificări paroxistice, localizată unilateral, cu iradiere de la punctul nucal spre zonele occipitale, temporale, frontale, orbitare. Durata de ore-zile, declanşată sau amplificată de mişcări bruşte ale capului şi întindere sau flexie îndelungată.

Evaluare

 Anamneza și examenul fizic sugerează de obicei diagnosticul și ghidează testarea ulterioară.

 Cefaleea tip cluster

 Acest tip de cefalee este caracterizat de o durere violentă, unilaterală, localizată periorbital sau temporal, acompaniată de simptome vegetative ipsilaterale (ptoza,  lăcrimare, rinoree, congestia nazală). Diagnosticul este clinic. Tratamentul acut este reprezentat de administrarea de O₂, triptani,  ergotamina sau o combinație a acestora. Tratamentul profilactic se face cu verapamil, metisergid, litiu, valproat sau o combinație a lor.  Acest tip de cefalee afectează in primul rând bărbați, intervalul de vârstă tipic de debut fiind între 20 și 40 de ani. Cefaleea tip cluster este, de regulă, episodică, la 1-3 luni pacienții prezintă unul sau mai multe atacuri pe zi, perioadă urmată de una de remisiune ce poate dura luni sau ani de zile. Unii pacienți prezintă perioade de cefalee fără perioade de remisiune.

 Semne și simptome

 Simptomele sunt caracteristice. Atacurile au loc, de obicei, la aceleași ore din fiecare zi, deseori trezind pacientul din somn în mijlocul nopții. Durerea este întotdeauna unilaterală, cu o distribuție orbito-temporală. Ea este devastatoare, atingând maximul în câteva minute și se remite de obicei spontan în decurs de 30 de minute, o oră. În timpul atacului dureros, pacienții sunt agitați, se învârt neliniștiți prin cameră spre deosebire de pacienții migrenosi, care preferă să stea întinsi, în liniște, intr-o cameră întunecoasă.

 Simptomele vegetative  de genul congestiei nazale, rinoreei, lăcrimării, congestiei faciale și sindromului Horner sunt intense și afectează aceeași parte ca și cefaleea.

 Diagnosticul se bazează pe existența simptomatologiei caracteristice și pe excluderea unei patologii intracraniene. Alte sindroame cefalgice unilaterale, prima are, cu simptomatologie vegetativă sunt reprezentate de hemicrania paroxistică cronică, în care atacurile sunt mai frecvente și mult mai scurte (de obicei doar câteva minute) și de hemicrania continuă, caracterizată de cefalee unilaterală, moderată, continuă peste care se suprapun scurte episoade de durere mai intensă. Aceste două tulburări algice, spre deosebire de cefaleea tip cluster și migrenă, răspund foarte bine la administrarea de Indometacin și nu răspund la alte AINS.

 Tratament.

 Atacurile acute pot fi cupate prin injectarea de triptan, dihidroergotamina sau administrarea de O₂ 100%. Toți pacienții necesită tratament profilactic deoarece cefalee tip cluster este frecventă, severă și duce la alterarea capacității funcționale. Prednisonul are un efect prompt preventiv temporar până la intrare în acțiune a medicamentelor profilactice cu debut mai lent (verapamil, litiu, metisergid,valproat sau topiramat)