Acest grup de afecțiuni include numeroase infecții, de obicei erotice rinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale) ale căilor respiratorii superioare (nas, laringe, trasee, bronhii), de obicei cu evoluție benignă. Dintre localizări, cea mai obișnuită este la nivelul mucoasei nazale, localizare ale cărei simptome sunt comune tuturor celorlalte afecțiuni, de unde și denumirea generică. Unul favorizant îl au frigul, umezeala, pulberile. Adeseori rinitele pot însoți unele boli infecțioase (gripa, difteria, rujeola, scarlatina etc.).

Simptome

Stare de rău, cu sau fără febră, cefalee, tulburări nazale (arsură, prurit, înfundare ), însoțite de secreție, unui apoasă apoi purulentă - cu strănuturi și obstrucție nazală. Ulterior apar uscăciune și jena la deglutiție (înghițire), răgușeală, uneori tuse cu expectorație redusă. Ganglionii cervicali pot fi măriți și dureroși. Herpesul labial este frecvent.

Complicații

Sinuzite, otite, amigdalite, pneumonii.

Tratament

peaky de suficiente, regim echilibrat, antitermice (aminofenazona, acid acetilsalicilic,2-3 comprimate pe zi), dezinfecție rinofaringiana (Rhinufug, Mentorin etc.), vitamine, în special C. Tusea poate fi calmată prin Codeina. Se instileaza câteva picături de Efedrina sau adrenalină pentru permeabilizarea foselor nazale. Spălăturile nazale cu ser fiziologic sunt ieși caise întotdeauna. Antibioticele sunt contraindicate. O formă clinică specială o constituie rinita alergică. Când rinita este provocată de polen se numește febră de fân sau coriză spasmodică sezonieră ( apărând în special primăvara și vara), iar când este provocată de alte alergene se numește rinită alergică sau rinită spasmodică nesezonieră. Tratamentul constă în desensibilizare specifică, antihistaminice de sinteză, la nevoie corticoterapie.