Socul traumatic se numeste tulburarea functionala grava a intregului organism, care survine la un accidentat. El se datoreaza numai traumei puternice primite. El se datoreaza numai traumei  puternice primite. Bolnavul cu soc traumatic are fracturi osoase, zdrobiri tisulare, arsuri etc. Acest  tip de soc  este foarte  frecvent  dupa  accidente  de circulatie  sau  de  munca. Se poate combina cu o varietate de socuri, mai ales cu cel hipovolemic sau cu cel septic determinat  de  o  peritonita,  de  o gangrena etc. Este una din marile cauze determinante de moarte.

Simptomatologie:

In stadiul I de soc traumatic un tratament activ de sedare a S.N.C. si de evitare a consecintelor hipovolemiei, prin reechilibrare hidroelectrolitica si de tratare a functiilor vitale, este suficient pentru ca starea generala sa se amelioreze.

Stadiul II. Clinic, socul traumatic decompensat se caracterizeaza prin:

-Paloare, cu cianoza a buzelor si a extremitatilor

-Scaderea marcata a tensiunii arteriale

-Puls depresibil si rapid

-Circulatia periferica insuficienta si lenta

-Oligurie; poate aparea chiar anurie, ceea ce demonstreaza o insuficienta renala acuta

-Respiratie accelerata si superficiala

-Sete

-Stare de prostratie; areactivitate sau din contra stare de agitatie

-Pupile putin reactive, cu tendinta de dilatare (midriaza) permanenta.

Este important ca personalul să știe că în situația în care au survenit unele agresiuni sau leziuni ce pot determina șocul ,deși faza de început poate fi asimptomatică, tratamentul trebuie început în această fază.  

De exemplu, în cadrul traumatismelor: din momentul agresiunii traumatice începe "șocul traumatic" cu prima sa față de "soc compensat", asimptomatic nemanifestat clinic. Este faza in care, imediat post-agresiune, prin mecanisme de apărare și compensare, organismul menține o perioadă de timp (de la 15 la 45 de minute până la două trei ore și mai mult) un echilibru biologic care împiedică apariția șocului decompensat.  În această fază de soc compensat se încep însă primele măsuri de ajutor și pretratamentul șocului.

 Conduita de urgență în șocul traumatic

 Măsuri de ordin general care trebuie întreprinse:

-  înlăturarea factorului socogen:  eliberarea victimei  de sub acțiunea agentului traumatizant, întreruperea curentului electric, înlăturarea agentului termic.

      Atenție!  Să nu se expuna bolnavul la noi traumatisme; mortalitatea în urma traumatismelor scade 30-50% dacă la locul accidentului și pe durata transportului se acordă asistență corectă.

-  aprecierea rapidă a stării funcțiilor vitale:

         -   stabilirea rapidă a existenței pulsului la arterele mari carotidă și femurala;

         -   stabilirea prezenței și eficienței mișcărilor respiratorii. Se va controla permeabilitatea căilor aeriene, iar dacă este posibil, se va administra oxigen pe mască sau sonda nazofaringiană.

-  evaluarea rapidă a leziunilor, examinarea craniului, toracelui, abdomenului și membrelor. Se va face hemostază dacă este cazul, chiar cu mijloacele cele mai rudimentare.

-  bolnavul va fi menținut în poziția orizontală cu membrele inferioare inferioare ridicate la 30-45 de grade  deasupra planului toracic, cu evitarea brutalizării și mișcărilor inutile și cu crearea unui confort general și termic.

-  în general, nu se administrează accidentaților în soc nimic pe gură până la precizarea diagnosticului si internarea în spital.

Pretratamentul șocului traumatic

Pretratamentul  socului  se aplică imediat după agresiune, când nu se manifestă semne de gravitate, adesea reușindu-se preîntâmpinarea decompensării. Pretratamentul  șocului se va începe la locul accidentului și se va menține și pe timpul transportului.

-  funcționarea unei vene cu un ac de  calibru mare este un gest de mare urgență, din următoarele motive:

     -  pentru menținerea unei căi venoase libere, necesare viitoarelor tratamente

     -  pentru faptul că în etapa următoare de  decompensare, venele sunt colabate, greu abordabile.

-  recoltarea sângelui necesar examenelor de laborator.

 Atenție!  Sângele pentru determinarea grupului sanguin se recoltează înainte de a administrarea unor substituenți de plasmă, care interferează reacțiile de aglutinare și poți să dea erori în stabilirea grupului sanguin.

-  refacerea volemiei constituie o indicație obligatorie și de prim ordin în cadrul măsurilor de desocare sau preîntâmpinare a decompensării socului (in aproape toate formele de soc).

 Astfel, după recoltarea sângelui (pentru determinarea grupului sanguin, alcoolemiei și examenelor de laborator uzuale),  la acul de puncție se montează o perfuzie cu soluții macromoleculare (substituenți plasmă: dextran 40, dextran 70 sau marisang).

De reținut: administrarea substituenților de plasmă trebuie să fie însoțită întotdeauna și de administrarea soluțiilor electrolitice (ser fiziologic, soluție Ringer), deoarece substituentii de plasmă atrăgând prin osmoză apa și sărurile în spațiul intravascular din cel interesat, pot agrava suferința celulară prin deshidratarea țesuturilor dacă fenomenul nu este contracarat prin administrarea concomitentă de soluții electrolitice care să compenseze pierderile din spațiul interstițial și tisular.

  Se combate durerea  prin administrare de analgezice.  Analgezia la care ne referim face parte din pretratamentul șocului compensat.  Vor fi administrate cu prudență la indicația medicului analgetice majore: mialgin 50 sau 100 mg (o fiolă egal 100 mg); fortral  30-50 mg ( o fiolă egal 30 mg) în asociere cu 50 mg Diazepam (o fiolă 2 ml egal 10 mg)  cu rol anxiolitic,  liniștitor, decontracturant.

Terapia energetică sedează bolnavul, înlătură frica și agitația, preintampinand astfel decompensarea șocului. Vor fi urmărite atent funcțiile vitale: tensiunea arterială, respirația, frecvența pulsului.

Important!  Analgezicele vor fi administrate sub control medical. O singură fiolă de mialgin de 100 mg, cu atât mai mult morfina, pot fi fatale pentru accidentat, prin depresiune cardio-respiratorie.

Dupa analgezie-sedare  se completează pansamentele și imobilizările provizorii ale focarelor de fractură.  În timpul transportului se continuă măsurile de instituite:  perfuzia, terapia analgetica,  urmărirea funcțiilor vitale, oxigenoterapia.