Fracturile reprezinta întreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os.

Fractura se poate produce prin mecanism direct - prin lovire sau indirect - prin torsiune (când are loc o rasucire a unui os, aparând o fractura spiroida), prin tractiune (în timpul unei contractii musculare puternice se produce smulgerea unor fragmente osoase în zona de insertie tendinoasa), prin înfundare (când se produce o compresiune în lungul axului osului respectiv, aparând fractura epifizei), prin îndoire (când forta traumatica actioneaza pe un os lung la un capat al acestuia celalalt capat fiind fixat, aparând tendinta de exagerare a curburii osoase, care depaseste elasticitatea osului, fractura instalându-se la punctul maxim al curburii).

Clasificare:

1) în functie de comunicarea focarului de fractura cu exteriorul: fracturi închise: fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument; fracturi deschise: focarul de fractura comunica cu exteriorul.

Aceste fracturi se pot produce în doua moduri: din exterior spre interior, pielea si tesutul subcutanat fiind lezate de agentul traumatic; din interior spre exterior, pielea si tesutul subcutanat fiind lezate de fragmentele osoase.

2) în functie de numarul de fragmente osoase: fracturi simple: exista doua fragmente osoase la nivelul focarului de fractura; fracturi cominutive: exista cel putin trei fragmente osoase.

3) în functie de traiectul de fractura: fracturi complete: cand ambele corticale osoase sunt lezate; fracturi incomplete: când este lezata doar o corticala osoasa.

Aceste fracturi incomplete sunt caracteristice pentru copii (exemplu: fractura „în lemn verde”: în acest caz este lezata doar partea convexa a osului îndoit, partea concava ramânând intacta).

4) în functie de deplasarea fragmentelor osoase : fracturi cu deplasare: capetele osoase fracturate se deplaseaza din axul longitudinal al osului; fracturi fara deplasare: capetele osoase fracturate ramân în axul longitudinal al osului.

Simptomatologie:

Semnele prezente în cazul unei fracturi sunt structurate în doua categorii: semne de probabilitate (cele ne ajuta sa banuim prezenta unei fracturi) si semne de certitudine (daca sunt prezente aceste semne, sigur exista o fractura).

Pentru fracturile închise

Semne de probabilitate: durere: aceasta apare imediat dupa traumatism; la nivelul focarului de fractura este intensa si în punct fix; durerea poate fi prezenta si la distanta de focarul de fractura („durere reflectata”), în acest caz având o intensitate mai mica (exemplu: durerea la nivelul genunchiului aparuta în fractura de sold) tumefiere regionala: data de prezenta edemului, sau a hematomului echimoza: apare la 24-48 ore dupa traumatism; aceasta se instaleaza decliv fata de focarul de fractura impotenta functionala: poate fi totala sau partiala, în functie de tipul de fractura si osul la nivelul caruia este localizata.

Semne de certitudine: crepitatii osoase: sunt zgomote caracteristice, datorate frecarii capetelor osoase fracturate deformare regionala: este data de deplasarea capetelor osoase fracturate; poate fi sub forma unui unghi, pe un segment cu forma liniara în mod normal mobilitate anormala: aparitia unor miscari care nu exista, în mod normal, la nivelul respectiv lipsa transmiterii miscarii normale dincolo de focarul de fractura: miscarea se poate executa într-o parte a segmentului fracturat, dar nu se continua si în cealalta parte a acestuia (dincolo de focarul de fractura).

- examenul radiologic: evidentiaza existenta traiectului de fractura.

Pentru fracturile deschise:

La semnele enumerate mai sus se adauga prezenta urmatoarelor: plaga deschisa si hemoragie locala.

Fracturile deschise reprezinta leziuni de maxima urgenta, ele necesitând rezolvarea completa în maxim 6 ore de la producere, deoarece, pe de o parte concomitent cu fractura sunt lezate toate tesuturile (tegument, muschi, vase sangvine, nervi), iar pe de alta parte ele reprezinta porti de intrare pentru agentii patogeni, infectii fiind cea mai frecventa complicatie a lor.

Evolutia spontana a fracturilor: se produce sudarea capetelor osoase lezate, prin intermediul calusului.

Primul ajutor:

•  combaterea durerilor cu substante antialgice
•  hemostaza provizorie si efectuarea pansamentului plagii respective în cazul fracturilor deschise
•  imobilizarea provizorie a segmentului afectat cu ajutorul atelelor
•  protejarea termica a accidentatului, deoarece este afectata functia de termoreglare
•  transportul, obligatoriu, la o unitate de specialitate (ortopedie).

  

Reguli pentru efectuarea imobilizarii provizorii în cazul fracturilor:

- initial, în toate cazurile de fractura, se executa imobilizarea manuala a zonei respective: „salvatorul” îsi introduce simultan ambele mâini sub focarul de fractura, de-o parte si de alta a acestuia, apoi accidentatul este asezat în pozitie optima

- totdeauna se vor imobiliza si cele doua articulatii “de siguranta”: cea distala si cea proximala fata de focarul de fractura

- atelele trebuie sa depaseasca cu 10-20 cm cele doua articulatii “de siguranta”

- atelele se acopera cu materiale moi (vata, fulare, prosoape, etc.)

- în marea majoritate a cazurilor, se folosesc doua atele, asezate perpendicular una pe cealalta (pentru a preveni deplasarea laterala a fragmentelor osoase)

- prima atela montata este cea care sustine greutatea segmentului respective, apoi “salvatorul” îsi retrage simultan ambele mâini de sub focarul de fractura (în acest moment se termina imobilizarea manuala)

- toate spatiile goale dintre segmentele corporale si atela se umplu cu materiale moi

- daca exista o deformare în unghi a osului fracturat: o atela se plaseaza de partea concava, spatiul gol fiind umplut cu un rulou din materiale moi, iar a doua atela se aseaza pe partea laterala a segmentului lezat

- fixarea atelelor: se face printr-o tehnica de bandajare (în spirala, sau câteva ture circulare locale); se începe de la focarul de fractura, apoi se urca spre proximal, în final se coboara spre distal

- imobilizarea se face în pozitia în care se afla osul fracturat.

Metode specifice de imobilizare provizorie a fracturilor, în functie de segmentul traumatizat:

Fracturi mandibulare: „prastie mentoniera”; tragerea a 2-3 ture circulare de fasa, între mandibula si vertex.

Fracturi claviculare: „cravata axilara”; bandaj Desault (utilizat numai în cazul fracturilor fara deplasare); bandaj Watson-Jones.

Fracturi costale: tehnica de bandajare circulara sau în spirala, de la nivel axilar pâna la nivel ombilical.

Fracturi la nivelul bratului (humerus): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal umarul si distal cotul.

Fracturi la nivelul antebratului (radius, cubitus): cu 1 atela, care trebuie sa depaseasca proximal cotul si distal articulatia pumnului; atela pneumatica, confectionata din material cauciucat si dotata cu un sistem de deschidere/închidere (fermoar) si o supapa de umflare/dezumflare.

Fracturi la nivelul oaselor mâinii (carpiene, metacarpiene, falange): cu 1 atela, care trebuie sa depaseasca articulatia pumnului si vârful degetelor; atela pneumatica.

Fracturi la nivelul coapsei (femur): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal soldul si distal genunchiul. Deoarece accidentatul va fi pozitionat în decubit dorsal, în cazul în care transportul la unitatea sanitara de specialitate dureaza mai multe ore, se recomanda ca proximal atela posterioara sa depaseasca umarul.

Fracturi la nivelul oaselor gambei (tibie, peroneu): cu 2 atele, care trebuie sa depaseasca proximal genunchiul si distal glezna; atela pneumatica.